Categoria:
|
561 Citit 
Trimite pe YM!Alege de aici cea mai frumoasa declaratie de dragoste si trimite-o persoanei iubite.
|
|
|
“Cum sa traiesti frumos fara iubire?… Cum sa visezi sa umbli ori sa zbori?… Cum sa cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sa inoti prin marile de flori, cum sa te bucuri de intreaga fire?… Si viata ta sa-si afle implinire fara minunea care da fiori?… Iar daca tu m-ai cunoscut, e vina ta;… dar daca eu te-am cunoscut, e vina mea… iar pentru ca te cunosc e de vina… numai ea… dragostea… Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea… Mi-e dor de tine atata stiu…”
“O fata si un baiat candva s-au intalnit si fara a-si da seama s-au si indragostit.
De aici incep mereu iluzii fericite… si tot de aici incep iubirile pierdute.
Caci la inceputuri cand dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sarutare
Dar si cateodata sufletul tau plange, cand simti ca-n inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferinta, iar tu vei suferi cumplit fara a ta vointa.
Caci undeva e scris ca lege pamanteasca… ca oamenii care iubesc, sa-ajunga sa urasca.
Iar daca tu iubesti stapan pe lume crezi ca esti, iar dragostea iti pare o zana din povesti.
Dar alergand buimac in urma fericirii,… vei fi cat lumea si pamantul… scavul iubirii…”
“…Ne-am intalnit intamplator, mi-ai zambit usor si totodata timid si am inteles ca din acel moment vom fi nedespartiti… poate ca am stiut dinainte de a te cunoaste ca te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici cand tu te-ai nascut in imaginatia mea ca un vis ce ar vrea sa devina realitate… mi-ai oferit mai multe decat mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure sentimente… pentru toate astea nu cred ca as avea atatea cuvinte sa-ti multumesc…, dar cred ca vorbele sunt inutile, sa las mai bine faptele sa-ti demonstreze dragostea ce ti-o port pentru ca bine zice o vorba: “dureaza doar un minut sa-ti spun ca Te Iubesc, dar va dura toata viata sa-ti arat cat de mult”… si nu uita niciodata ca pentru mine tu ai fost, esti si vei fii mereu dragostea mea mare… nascuta dintr-o simpla intamplare…”
“Fericirea a intrat in viata mea, o data cu tine. Inainte, clipele de tristete, de neliniste, imi invadau gandurile… ma dominau. Acum suferinta s-a incheiat. Tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita. Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe… spre al noualea cer. Iti multumesc ca existi!”
“Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc inainte de a visa si… primul meu gand… Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi… Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care traiesc, vreau ca tu sa fi… TOTUL!”
“…stau singura… vantul primavaratic alunga firele de par mangaindu-mi usor fata… nimic nu va mai fii ca inainte, nimic… doar clipele petrecute impreuna imi vor aminti din cand in cand ca ai existat, ca m-ai iubit candva… insa acum toate astea nu mai semnifica nimic,… Pentru tine eu nu am fost decat o simpla aventura… reusind sa fiu doar o mica parte a vietii tale… …de ce n-a fost sa fie, de ce?… intrebari fara rost care-mi umbresc mintea, intrebari al caror raspuns nu o sa-l primesc probabil niciodata… poate ca eu am fost de vina, poate ca tu… sau poate ca distanta a fost cea care… a facut sa te indepartezi de mine… de inima mea. Tu ai plecat si…, odata cu tine s-a rupt si o parte din mine… si nimic nu va mai fi ca inainte…”
“Ai plecat de langa mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine imi doresc sa fiu
Ploaia bate-n geam, vantul sufla tare… in sufletul meu e un gol prea mare.
Lacrimi curg usor, de dor de durere… imi doresc din nou inca-o mangaiere
Sa te simt aproape ca in prima zi, cand eu ti-am cerut… cu mine sa fii!”
“Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit sa te-ntalnesc
Din prima clipa, chiar de-atunci am inceput sa te iubesc.
Ti-am daruit ce nimanui n-am daruit vreodata
Balsam pe inima sa-ti pui iubirea mea curata.
Si iata timpul a trecut si cand in urma mea privesc
Revad in zare ziua cand… am inceput sa te iubesc.
Ti-am daruit ce nimanui n-am daruit vreodata
Sa porti mereu in viata ta… iubirea mea curata.”
“Ai privit in urma mea si-ai lacrimat usor spunandu-mi un cuvant ce nu-l pot uita asa usor. Ma rog noapte si zi, sa pot sa te gasesc din nou, sa-ti spun ca inca mai regret greseala facuta si vreau sa simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui “Te voi iubi mereu”. Sunt lacrimi ce si astazi imi umbresc obrazul si-as vrea sa fac ceva sa te aduc din nou in viata mea, dar totul e fara rost caci tu ai plecat lasand doar urma amara din sufletul meu si zambetul usor crispat ce mi-a sfaramat inima. Un loc de rai era o viata alaturi numai si numai de tine, dar totul s-a destramat usor asemeni unei panze de paianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sarate ale marii si inca mai visez la chipul tau si ochii tai de inger, dar singur in tacerea mea si-n umbra din al meu destin ma-nchin la vesnica uitare caci tu nu esti acum decat asemeni unui gand amar ce-mi ustura inima cu putere. Strigand si invocand la nesfarsit o simpla dorinta imi spun “lasa-ma” caci tu nu ai facut decat sa sufar si sa platesc ceva mai scump ca mea viata. Inainte mai pot sa privesc chiar daca totusi inca te iubesc, dar in acelasi timp imi tot doresc si-mi spun “Nu poti sa fi asa…” Daca m-as face o mica raza de lumina m-as strecura din nou in inima ta sa simt ca sunt un om, caci inca iti mai simt suflarea… ma uit in jur si vad doar ce-ai lasat…, caci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt decat umbre si stiu ca nu voi mai visa la fel ca atunci cand tu ai fost in viata mea.”
“Imbratisez dorinta de-a muri sarutand placerea durerii caci nu mai pot inchide ochii de nevoia ta. Imi lipseste zambetul tau, imi lipseste imbratisarea ta si imi lipseste mai mult ca oricand lumina ochilor tai, caci viata mea acum e doar un vis si acela e… de a te regasi din nou… sa-ti spun cat imi lipsesti…. Nu pot sa mint si sa-mi inchid ochii la ceea ce am pentru tine, dar stiu ca pot sa iti ofer mai multe decat simpla zi de maine. Astern pe-o foaie un simplu gand amar si recunosc ca n-am puterea sa pot gasi un rost, satul si cu ochii flamanzi de tine imi pierd mai mult decat jumatate de viata si inca caut sa te regasesc. Sarutul tau e inca pe buzele mele si lacrimile mele sapa cu durere in propria inima facand o rana fara seaman, caci doare si totusi nu stiu de ce? Satul si cu privirea trista ma uit la fiecare colt de strada, geam, si-ncerc sa te gasesc, dar tu ai fost… acum ai disparut si asta ma doare chiar daca nu e de conceput. Tot ce stiu este ca imi lipsesti si ca te voi iubi mereu cu riscul de-a muri la fel… Un gand amar imi rascoleste inima si vreau acum sa mor decat sa-ndur pentru toata viata o lipsa fara cuvinte si o durere neexplicabila… Te voi iubi mereu…!!!”
“Imi las sufletul sa traiasca prin a te iubi pe tine, imi ascult inima pentru ca ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti. Inima mea nu e intreaga daca nu esti tu. Daca noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar daca noi ne vom intalni va fi pentru ca iubirea invinge intotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de maine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sa profitam de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atator si atator lucruri… dar, iubirii, odata aparuta… nu-i voi spune niciodata adio… pentru ca e vesnica si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci cand mi-ai scris pentru prima data ceea ce simti pentru mine am simtit ca m-am nascut din nou si traiesc intr-o lume de vis si e atat de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine, Anca Comsa ! Daca as sti ca esti un cuvant din mine n-as mai vorbi niciodata de frica sa nu te pierd. Ma bucur ca esti in inima mea,… dar as vrea sa fi langa mine, sa te ating, sa se implineasca visul meu cel mai mare. Daca esti o stea,… iar eu iubirea ta…, atunci sunt sigur ca aceasta stea va straluci vesnic.Crede-ma, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred ca dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodata.”
“De multe ori mi s-a intamplat sa stau si sa astept acea persoana pentru care…
Sa pot striga in gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept!
Anii au trecut intruna, iar eu m-am saturat sa tot astept…
Si mi-am dat seama ca nu este bine trebuie sa caut si sa sper!
Am cautat in zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit,
Dupa cate inimi am fugit, prea multe inimi am ranit…
Dar cu acea persoana nu m-am intalnit, dar nici n-o mai caut ca mult am suferit!”
“Nu stiu ce sa-ti spun, nu stiu la ce sa ma gandesc, mi-e rusine de propriile mele ganduri, as vrea sa ma ascund, dar nu am unde, as vrea sa ma destainui, dar nu am cui. Las soarta sa hotarasca - calc peste constiinta mea si iti scriu. Iti scriu… tocmai tie, tu care ar trebui sa-mi cunosti cel mai putin gandurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al vietii si as vrea ca vantul sa-l legene pe aripile sale, punandu-l in gradina ta. De dragul tau m-as face floare, as inflori langa fereastra ta, ti-as darui mireasma sufletului meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface in tarana in care-mi infig radacinile. Nu ma iubesti si cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest incerci sa ma jignesti; iar atunci eu imi aud bataile inimii care suna asemenea ciocanului la poarta vietii. Uneori privirea ta ma patrunde pana in maduva oaselor, ma cutremur si imi vine sa fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele imi sunt intepenite, buzele nu mai pot sa scoata nici un cuvant. As vrea sa te uit, dar fiecare melodie fiecare dans imi aminteste de tine. Traiesti in mine, esti o particica esentiala a sufletului meu de care nu, nu ma pot desparti niciodata, niciodata !”
“Daca mi-ai spune ca stii ce insemni pentru mine… ti-as spune ca minti…
Deoarece nimeni pe inima mea mana nu pune ca s-o intrebe: ‘Ce simti?’
Ce simt pentru tine e inca mister si n-am reusit sa patrund in el
Dar stiu ca asa cum o raza de soare dezvaluie si cea mai mica parte din mare
Asa si tu dezvalui in mine sentimentul ce-l simt pentru tine
Ma bucur ca existi in viata mea, esti tot ce mi-am dorit candva
Un sprijin, o mana de ajutor, o bucurie pe-al vietii coridor…
Te simt aproape zi de zi… cu mine mult as vrea sa fii;
Sa fii a mea sa fii al meu… se va implini oare visul meu?”
“Tu cel pe care inca-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strapuns inima; tu esti ingerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineaza calea spre fericire. Tu esti steaua care a cazut atunci, cand dragostea mea s-a stins pentru cateva clipe ale mandriei. Tu esti lacrima eterna a vietii mele. Tu esti golul vietii mele pustiite si norocul ce mi-a umbrit existenta pe acest pamant. Tu esti raza de soare ce a patruns in sufletul meu si mi-a daruit un pic de speranta si alinare; tu esti acel vis care s-a sfarsit odinioara atat de dureror… tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasma ce-mi bantuie prezentul; tu esti raspunsul la intrebarile mele despre iubire. Tu esti infinitul din sufletul meu, tu esti si vei ramane doar al meu!”
“Cand voi inchide ochii pentru totdeauna, tu sa-mi pecetluiesti buzele cu un sarut pentru a le incalzi, iar picioarele sa mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si in par; sa-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu invaluit de tristetea mortii. Iar…, de vei zari o lacrima ce se va scurge pe obrazul meu palid sa stii ca e de ramas bun. Si cand pamantul imi va acoperi trupul care candva tu l-ai atins, sa-ti amintesti ca te-am iubit dintotdeuna sincer si… acea iubire nu s-a stins, dar sa nu plangi, ca eu voi fi mereu cu tine, chiar daca doar numai in vise. Iar pe mormantul meu din florile ce mi le-ai adus sa scrii cuvantul: ‘FERICIRE’, caci am simtit-o datorita tie si sa nu uiti ca te iubesc chiar daca nu mai sunt…”
“Azi noapte te-am visat, iubite!… In visul meu se facea ca privesc catre cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii, cum iti zambesc lung si trist. Incepeam sa-ti vorbesc si sa strig catre tine, dar nu reuseam, caci erau prea putine… Rugam luna sa-mi trimita o raza ,sa pot urca si sa te mangai dar in zadar… Atunci am izbucnit in plans de disperare, iar tu mi-ai intins mana si m-ai ajutat sa zbor catre tine… iti simteam suflarea calda si timida prin porii pielii mele si imi doream sa ma saruti. Era de ajuns sa imi doresc si acea dorinta devenea realitate. In acea clipa am cunoscut fericirea. Acea fericire plina de cuvinte frumoase…, acea fericire plina de mangaieri infinita si saruturi fierbinti, dar nevinovate. Acea noapte fusese cu adevarat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastra…”
“Voi incerca sa trec peste bariera ce tu ai pus-o intre noi… prin a jura cu-napoi la mine nu vei mai privi… dintr-un motiv pe care doar tu il stii. Voi mai incerca pentru a nu stiu cata oara, chiar daca risc ca poate o sa doara… am sa iti spun cu zambetul pe buze… am in cercat sa stii… ca nu ai nici o scuza… voi incerca apoi sa-mi vad de viata cu ochii privind decat in fata si de-ar fi sa vii din nou in a lor raza, am sa-ti amintesc ca nu ai nici o scuza…!”
“iubita mea….
Iti scriu aceste lucruri din cauza ca ma aflu intr-o foarte confuza perioada a vietii mele. Pana acum nu m-am confruntat cu sensul adevarat al sentimentului de iubire dar tu prin comportamentul tau mi-ai inspirat incredere si in acelasi timp sentimentul ca relatia noastra ar putea reusi! Suntem la inceput dar din daca am reusi sa avem ambii incredere in celalalt cred ca relatia noastra ar putea reusi. Una lume zice ca este foarte usor sa fii baiat…. dar eu de cand te cunosc pe tine nu am mai reusit sa mai privesc nici o fata in ochi fara sa fiu pus fata in fata cu frica de a fii observat de tine si de a strica tot ce am reusit sa realizam pana acum ca un cuplu! Din ziua in care drumurile noastre s-au intalnit mi-am gasit un scop in viata… acela de a-mi darui toata dragostea unei singure persoane….Tie!
Ai observat vreodata un apus de soare sau ai stat vreodata cu ochii pe fereastra la orele timpurii ale diminetii ca sa vezi rasaritul soarelui? Este o imagine pura a trecerii de la zi la noapte..de la sentimentul de confuz care ti-l ofera noaptea la sentimentul de revenire la viata oferit de primele raze ale soarelui care iti ating fata. Eu de cand te-am vazut visez la un rasarit de soare alaturi de tine, ca sa pot sa te tin in brate si sa ma manifest pornirile pe care mi le provoci! Cand sunt alaturi de tine in putinele clipe petrecute impreuna ma simt exact ca pasarile cerului care iarna zboara pentru a gasi un loc mai calduros si mai primitor de a trece iarna! In acest moment ma gandesc la tine si inima parca ar vrea sa imi sara din piept si sa vina la tine sa te stranga in brate parca pentru ultima oara!
Poate aceasta scrisoare iti arata o fata de a mea pe care nu o cunosteai din cauza felului in care ma port in momentele in care sunt cu tine, si acest lucru se datoreaza numai emotiilor pe care le am in prezenta ta, sa nu fac ceva gresit si sa stric tot ce am reusit sa primesc din partea ta si asta numai din cauza ca ai vrut sa imi oferi. In zilele de azi este foarte grea vorba “te iubesc” din cauza ca majoritatea baietilor din ziua de azi confunda sentimentul de iubire cu cel al bunei stari, dar eu pot afirma cu mana pe o inima ce zvacneste in momentul in care este pronuntat numele tau in orice imprejurare, ca te iubesc.
Am auzit de iubiri platonice dar aici nu poate fi vorba de asa ceva pentru ca eu stiu ce simt pentru tine! Numai eu pot stii clipele in care stateam noaptea in pat si ma gandeam cum sa fac ca relatia noastra sa devina una in care iubirea si increderea sa devina lucrurile cele mai importante pentru noi!
Acum prin aceasta scrisoare am curajul sa iti marturisesc ca te-am visat, eram amandoi intr-o cabana la munte si focul din semineu nu egala caldura emanata de sentimentele si respiratia noastra, ne faceam declaratii de dragoste jurandu-ne iubire eterna.
In acest moment singurul lucru care ne desparte este frica mea de a recunoaste in fata ta adevaratele mele sentimente pentru tine din cauza ca imi este frica de reactia pe care ai putea sa o ai tu. Niciodata nu i-am mai jurat unei fete iubire eterna si sincer sa spun parerea mea este ca am ales calea gresita prin faptul ca m-am decis sa iti trimit o scrisoare dar aceasta scrisoare nu reprezinta decat o parte din mine care ti-o daruiesc tie!
Din momentul in care vei fi citit scrisoarea vei afla sentimentele mele si eu cand ma voi intalni cu tine iti voi putea spune ca TE IUBESC!”
“Esti ca o stea; stralucesti unic printre celelalte, dar esti tot mai departe si greu de atins. Totusi, ma amagesc, ca poate, intr-o zi, vei deveni o stea cazatoare. O stea cazatoare care sa se opreasca in micul meu univers…… si… care in schimbul unui sarut sa imi dea iubirea ei!”
“Iubim ceea ce cunoastem si aparam ceea ce iubim. Eu te cunosc pe tine si te iubesc, si te voi apara atata vreme cat te voi iubi. Vesnicia mi se pare un termen prea scurt pentru limita iubirii mele.”
“Din momentul din care te-am vazut, am simtit si am aflat in adancul inimii mele o pofta nebuna sa-ti dezvaluiesc amorul, dorind sa-ti fac mii de juraminte in genunchi si privindu-te in paradisul inimii mele, sa-ti zic: …asta e partea frumoasa si dulce a inimii mele unde tu vei fi craiasa sufletului meu si facandu-te fericita iti voi pune frumos printre florile care mai imbatatoare si dulci, pe o parte man, iar pe cealalta puterea tainica a amorului si tot odata fala puternica si impreuna vom face ca din iubirea noastra sa se nasca o frumoasa si nemuritoare… dragoste ce nu va parasi sufletele noastre nici in viata in care eu o sa fiu un inger pazitor, pe veci al tau, iar tu vei fi zana alba a iubirii; cea care imi va darui pe veci o iubire eterna cum in viata nu va exista nici pe pamant si nici altundeva…
Daca as putea sa fac parte din inima ta macar un minut, sa pot sa aflu daca esti alaturi de mine pe veci, as putea sa mor in pacea iubirii tale si daca tu ai putea sa patrunzi in inima mea, cea care exista numai pentru ca tu existi, nu cred ca ai mai putea pleca si vei ramane pe veci nemuritoare in cerul senin si plin de dragoste… dragostea mea iubito… atunci as fi fericit pe veci…
Daca as putea sa imi pun o dorinta inainte sa plec din preajma ta iubito, sa plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea plina de iubire, ca in momentele in care tu, frumoasa mea, erai langa inima mea, aceea ar fi sa te mai am odata la inima mea si sa plangem pentru despartirea care ne va separa pe veci si sa ne dezvaluim sufletele dornice de iubire, sa le impreunam pentru o ultima dragoste de neuitat… nesfarsita. De as putea sa retraiesc tot ce a fost frumos in aceasta dragoste eterna as dori sa trec prin tot ce ai insemnat tu pentru mine, si rau si bun pentru a nu uita niciodata infatisarea ta si privirea pe care mi-o aruncai in clipele in care ne uneam si deveneam o singura persoana ce avea cate ceva de la amandoi: frumusetea nemuritoare a chipului tau luminat de iubire si tot ce am eu mai pretios, dragostea mea pentru tine…
Tin sa-ti spun o prea frumos simbol al iubirii mele, ca nu esti singura care sufera din pricina dragostei, si eu sunt la fel, poate chiar intr-o situatie mult mai dureroasa, aceea de a iubi si sa nu fi iubit, tu macar ai avut persoana iubita langa tine cu suflet si corp…; eu nu am avut decat corpul tau pentru ca sufletul si gandul tau este in alta parte… acolo de unde nu stiu daca se va mai intoarce. Eu sper, si sper ca intr-o zi inima ta imi va apartine si voi putea fi fericit asa cum ai fost tu atunci cand ai avut dragoste langa tine.
Vreau sa stii ca din inima mea nu vei disparea niciodata si mai cred ca odata, macar odata te vei gandi si tu la mine… si la tot ce tu insemni pentru mine, adica totul, adica viata, adica iubire si sperante (sperante ca te voi putea avea macar un minut la inima mea), adica lacrimi varsate pentru tot ce a fost si ce nu a fost, adica intr-un cuvant poate te vei gandi vreodata la singuratatea pe care mi-ai dat-o uitandu-ma si inlocuindu-ma cu o alta persoana… oare te iubeste mai mult ca mine?…
Mai vreau sa spun ca iti doresc sa fi iubita tot atat de mult precum te iubesc eu pe tine, poate chiar mai mult… pentru ca meriti… pentru ca atunci cand vei pleca nu voi mai putea sa-ti ofer umarul meu pentru a plange… chiar daca nu ai plans pentru mine… am fost fericit, dar nu pentru nefericirea ta… ci pentru faptul ca am descoperit o noua Gabriela, una care iubeste si care da dovada ca poate iubi, dar din pacate in inima ei nu este loc si pentru mine, pentru dragostea mea…
Nu iti doresc decat bine in viata si fericire, iar ceea ce mie nu mi-ai oferit (dragostea ta)… sa poata avea oricine si sa se bucure de ea asa cum meriti tu…
Vreau sa te rog inca odata sa nu uiti ca exista si va exista cineva care te va astepta intotdeauna si din inima caruia nu vei pieri nici atunci cand voi urca acolo sus, acolo unde totul e bine… acolo unde e numai iubire, dar degeaba daca… nu e iubirea ta… te rog nu ma uita… te rog nu ma parasi… te rog sa ma iubesti (desi acesta e un vis care nu va deveni realitate)…
Te iubesc… te iubesc… nu mi te pot scoate din minte si nu mi te pot scoate din inima… de acolo unde ai intrat si nu vei mai putea iesi nici atunci cand ea nu va mai putea darui nimic… dar de fapt ea de acum nu mai poate oferi nimanui loc in ea, acolo unde e frumos… acolo unde e senin… si acolo unde e plin de iubire…
Ma bucur ca ai avut incredere in mine si mi-ai spus tot ceea ce te chinuie… desi in acele clipe am crezut ca ne-am unit…, dar un lucru e sigur… am suferit alaturi de tine… alaturi de cea care ar putea sa ma faca fericit… si alaturi de unica care imi poate darui ceea ce e mai pretios pentru mine… dragostea ta…
Daruieste-mi macar pentru un minut iubirea ta… si promit ca nu vei regreta… promit ca nu vei uita… si promit ca nu mi-o vei mai lua… promit ca nu te voi uita… si promit ca… vei fi printesa inimii mele… vei fi simbolul dragostei mele… vei fi floarea vietii mele… si vei fi cerul planetei mele…
Daca nu ma vei primi in inima ta… in viata ta… in palatul viselor mele… iti promit ca nu ma voi lasa… ca nu voi ceda… ca voi lupta pana la moarte (moartea inimi mele)… chiar daca stiu ca nu te voi putea avea… nici in cele mai frumoase vise ale gandiri mele…
Ai plans pe umarul meu… ce frumos suna… desi nu e adevarat am crezut pentru o clipa ca ma iubesti… ca ma doresti… dar… vise… vise neadevarate… dar… totusi… a fost frumos… frumos… ca intr-un vis pe care mi-l-as fi dorit… pacat… pacat pentru dragostea pe care ti-o port… pe care o meriti…si pe care vreau sa ti-o daruiesc… dar inima ta o respinge… o loveste ucigator… inima ta o baga intr-o adanca suferinta… intr-o nepasatoate chinuinta…TE IUBESC… si sa nu uiti… TE IUBESC… dar… dar ce mai conteaza… degeaba… oricat as incerca… nu, nu voi reusi… nu voi reusi sa-mi indeplinesc un vis… un vis care ma domina de un secol… ce un secol… o viata… asa imi pare…, dar pacat… pacat… Daca as putea macar odata sa-ti ascult inima cum iti bate… cum pulseaza in loc de sange… dragoste… o dragoste pe care nu o voi intalni niciodata… pacat… pacat ca nu imi apartine… pacat ca nu pot s-o apar de suferinte… de dureri… si de suparari… pacat…
E noaptea singuratati pentru mine… e noaptea fara sfarsit… e noaptea ucigatoare… e ultima noapte cand mai pot visa ca te voi avea… pacat… e un vis… m-am trezit din visul visurilor mele… pacat… si ce frumos era… stii… ma iubeai… ma tineai in brate… ma IUBEAI… ce frumos suna… pacat… mare pacat… a fost frumos…, dar nu mai e… a fost un vis… pacat… doar un vis…
Stii… mai bine as muri decat sa stau… departe de tine… sau prefer sa plec undeva… departe de dragostea mea… departe de tine… pacat…, dar degeaba… o sa mor degeaba… pentru ca nu o sa te uit… nici acolo… puterea iubirii ce o simt pentru tine… e mare… e nemarginita…,dar… pacat… sufar dupa tine… ma gandesc la tine… unde esti…? …de ce nu esti cu mine…?…da …inteleg… nu exist pentru inima ta… nu exist pentru tine… nu traiesti pentru dragostea mea… nu esti a mea… pacat… esti daruita de inima ta… dar nu mie… nu mie… ci lui… oare te iubeste mai mult ca mine… a… da… inteleg… tu il iubesti pe el… pacat… de ce oare mai exist…?… de ce oare a fost scris sa apari… sa apari in viata mea…, dar nu aici e suferinta…da …nu aici… ci acolo… acolo unde ai plecat… si de unde nu te-ai mai intors… pacat… de ce nu am si eu loc acolo… acolo in inima ta… a… da… e ocupata… aha… inteleg… nu am loc… pacat…
Dar oare de ce mai exist?… de ce imi apari in fata?…a …da …imi e scris… da… imi e scris sa sufar… dar de ce? …cu ce am gresit… da… poate… poate ca nu am putut… nu a fost scris… nu a fost scris sa te intalnesc mai devreme…, dar totusi…, iti multumesc… iti multumesc ca existi… da… stii si tu…: TE IUBESC… sunt nebun… nebun dupa tine… da …inteleg… nu se poate… da …stiu… apartii alcuiva…, dar de ce,… de ce nu e scris sa imi apartii mie?… de ce tocmai lui?…nu inteleg…”
“Dragostea mea,
Simt ca orele care ma tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secunda o resimt reverberand in inima mea rapusa si renascanda. Ma trezesc si adorm in fiecare zi numai cu gandul la tine si dorul pe care il simt in pieptu-mi se zbate neincetat precum argintul viu. Pare de necrezut, insa mi-e dor de tine chiar si atunci cand te strang in brate, ca si cum aceste corpuri fizice ar sta ca bariera in calea fuziunii noastre extatice. Te simt cu intensitate chiar daca esti plecata si sufletul meu traieste la unison cu tine toate bucuriile si toate intristarile tale, oriunde te-ar cuprinde ele.
Tin strans langa piept hainele tale, intr-un strigat mut care te vrea langa ele. Ma gandesc la mine, la cel care eram si de care nu mai imi pasa, toate egoismele mele marunte parca s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai daruit-o. Nu mai sunt omul care eram si am senzatia ca am devenit un fel de zeu, ridicat in slava de intensitatea iubirii dintre noi.
Fiecare minut in care suntem impreuna mi se pare a contine toata viata-mi cu intregul ei sens. Clipele de iubire sunt atat de lungi si in acelasi timp atat de scurte… Uneori as vrea sa iti pot fi pandantiv pentru a ma cuibari permanent langa inima ta…
Iubirea inimii mele, vino in bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a daruit-o! Te iubesc nesfarsit!”
“Visele mele sunt fulgi de zapada, cand ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt simple amintiri, desertaciuni. Visele mele s-au pierdut in timp printre atatea dureri…, suferinte…. Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea insasi este un vis crud, poate un cosmar? Cand omul inceteaza sa mai viseze, atunci el inceteaza sa mai traiasca, sa mai fie om. Visele mele sunt amintirii…, amintiri dulci…, amintiri amare. Visele mele poarta ca o povara amintirea grea si trista a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce? Pentru ce? Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul. Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat. Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic. Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga. Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva. Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand ca intr-un joc de puzzle sa le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori. Prin gand imi trec mii de fragmente de vise… acum imposibile. Niciodata gandul nu-ti va fi mai real, numai daca tu ii vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui.”
“Plans al inimii…
Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat. Dar, in acelasi timp trebuie sa o si pretuim. Dragostea a venit pe aripi de vant si mi-a intins mana ei calda, care ardea cu nerabdare sa ma atinga. Buzele ei erau umede si pline de dorinta. Fiecare privire pe care mi-o adresa era asemeni unui fulger care-mi strapungea inima. Si, dupa atatea priviri, inima mea a cedat, si s-a lasat prada dragostei.
Dar, “copilul” din mine, care inca nu stia sa pretuiasca acest dar divin, care nu vine decat o singura data in viata, a alungat acea mare taina…a dragostei… Iar acum, dupa multe luni, sufletul meu tanjeste dupa acea dragoste, care acum este pierduta pentru totdeauna.
Sau poate ca mai exista un strop de speranta si pentru inima mea intunecata si plina de suferinta?!”
“Amintirea TA…
M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina… Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacita in labirintul singuratatii …si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii…
Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar… curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat… si un intreg Univers ai destramat in doar o secunda.
Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. A obosit de atata framantare. A amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate… acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma.
De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscata in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU.
Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino…vino inainte de a muri inghetata in singuratate.”
“Ganduri…
A fost crunta despartirea, a fost crunta si nedreapta. Lumina puternica a dragostei ma urmareste la orice pas. Aduceri-aminte, ganduri despre tine imi hranesc neincetat sufletul, ma tin treaza ore intregi. Atunci, la granita dintre veghe si somn imi apari ca o umbra diafana, imateriala, o fantasma care, pe masura ce adorm, devine un inger imbracat cu lumina soarelui. Cu pasi usori te apropii de mine gingas, capul de sanul meu ti-l rezemi. Capul meu imprumuta lumina trupului tau incat parem doua diamante ce farmeca totul in jur. Ochii tai cauta bland in ochii mei, cu un sarut imi daruiesti acea tainica si blanda caldura. Si ah! esti frumos, esti demonic de frumos. Razi…si sufletu-mi nu se mai satura sa priveasca arcuirea gratioasa a trandafirilor buze, gropitele din obraji… Focul din ochii tai este precum soarele in azurul infinit al cerului. Simt ca nu-mi ajunge eternitatea sa te ador!
A ta romantica….. ”
“Toamna din mine
E toamna. Toamna calcata in picioare de nestatornicia vremii. Covoare de frunze grabite pe caldaram de pasi stransi si grabiti…
E toamna, si-n toamna a murit iubirea noastra. Copacul amintirilor isi scutura incet frunzele.
Ce minune te va aduce din nou langa mine? Voi mai simti vreodata trupul tau cald langa al meu? Voi mai simti privirea ta mangaindu-ma si buzele tale sarutandu-ma?
Toamna credintelor, toamna deznadejdiilor, a pustiirilor si-a pribegirilor a trecut peste noi si din ruinele ei am rasarit: eu-fara tine si tu-fara mine .
Asculta viforul… e disperarea mea ce striga in pustiu. Priveste furtunile de frunze… e inima mea rupta in bucati. Gusta picaturile ploii caci sunt lacrimile mele pentru tine. Priveste-ma, asculta-ma, gusta-ma din nou, asa cum faceai odata.
Uita-te la cerul toamnei si uita-te la ochii mei ce mor. M-am transformat in vanturile toamnei ca sa te pot gasi. Dar tu nu esti.
Tu nu vezi, nu simti, nu ma mai vrei… Dar eu te iubesc inca… ”
“Drumul lung al dragostei
Iti amintesti ce iti spuneam intr-o seara cand, strapungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam ca: “mi-ai aparut in calea vietii, precum apare o raza argintie a lunii, in fata unui calator nocturn, pribeag, luminadu-i drumul”. Ei bine, asa este. Mi-ai aparut precum, apare o raza de soare, dupa o iarna lunga in fata unui muritor, care, patruns de frig, o cauta cu disperare. Raza a venit singura, cum ai venit tu! Raza a plecat singura, cum ai plecat tu!
Mi-ai infiltrat dragostea in suflet si m-ai facut sa-mi tresara sufletul si fiecare fibra a trupului meu. Apoi, ai plecat nepasator, fara motive. Gresesc, aveai un motiv: erai iubit de o fata frumoasa, care invatase sa iubeasca cu greu. Ai calcat totul in picioare, nepasandu-ti ca vei distruge un suflet, care inca mai tresare la auzul numelui tau si care inca te mai iubeste.
Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amarat de dor si de durere, dar cui sa ma plang? Cine este de vina? Sa-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei lung, este de vina. De cand ii simti gustul, nu mai poti scapa de ea. Dar pana ii simti gustul, e un drum foarte lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poarta persoana iubita.
Te iubesc si te astept de cand rasare soarele si pana cand apune, de cand rasare luna si pana cand apune: pana se va risipi si ultima aroma din gustul dragostei ce ti-o port.”
“Tu & ploaia
Totul ne desparte: distanta, viata, oamenii, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari, pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul… Sunt totul si, totusi, nimic…
Ai ascultat vreodata ploaia? Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte? Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi; iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine…
Gandeste-te la mine: fii pamantul meu, lasa-ma sa fiu ploaia ta…”
“Se inseala acela care crede ca stie ce este viata. M-am inselat si eu, alaturi de altii, si pot sa spun ca imi pare bine. De ce? Pentru ca am simtit ceva… Am uitat de mine, de lume, de Univers. Toata fiinta-mi paradoxal de zbuciumata era strabatuta de ochii ei. Traiam prin ea.
Era Paradisul? Sau …Iadul? Era un inger? Sau …un demon? Acum, la fel ca si atunci, aceste intrebari nu-si gasesc raspunsul. Probabil ca sunt axiome ale existentei noastre, dovezi inexpulzabile ale trecerii prin viata.
Cine ar putea sti daca viata este o insusire sau o…calitate? Cine ar putea sti daca omul iubeste sau… vrea? In schimb, toti stiu ce am simtit: impietrirea aceea la vederea ei. Toti cunosc scanteia ce a facut sa explodeze in mine un foc bizar ce mi-a incendiat sufletul. Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frant aripile, mi-a schimbat viitorul.
Iubeam… Imaginea inchipuita a Edenului palea, cand zambetul ei imi saruta chipul… Glasul ei, in contrast absolut cu vocea lumii ce ma inconjura si care imi zgaria timpanele, umplea cu sunete calde aerul, dandu-i parca un gust dulce. Mireasma care o invaluia imi parea nefireasca, aproape neomeneasca.
Atunci am multumit Celui de Sus pentru ca ochilor mei le-a fost permisa vederea Sublimului. Nu am indraznit sa o pangaresc cu atingerea mea, ar fi fost un sacrilegiu, mi-am imaginat doar dumnezeiasca senzatie.
M-am trezit apoi brusc. Sunt sigur ca o sa mi se inteleaga disperarea cand… Doamne, fusese doar un vis! Ma indragostisem de un vis.
Ceea ce pare la prima vedere o nebunie este totusi, uneori, fidela copie a cruntei realitati…”
Statistici
(No Ratings Yet)
Loading ... 1 User Browsing This Page.
Users: 1 Vizitator
Cele mai Citite
|
Cele mai Votate
|
Articole similare
- A short introduction of iPhone (January 13th, 2008)
- iPhone - Guided Tour (January 13th, 2008)
- NEW iPod Touch, iPod Classic, iPod Nano (BASIC FEATURES) (January 13th, 2008)
- iPod-Touch hands-on at Apple Event Sept 5, 2007 (January 13th, 2008)
- iPod touch (January 12th, 2008)
